Lavanda (pe numele ei științific, lavanda augustifolia sau lavandula officinalis) are o istorie îndelungată și fascinantă. Creștea inițial doar în Europa de Sud și zona Mediteranei, în zonele tropicale ale Africii, în India de Sud și în zona Irakului de azi. În zilele noastre ea se răspândește în toată Europa până în Anglia și Rusia, în Australia și America, fiind cultivată pe scară largă datorită proprietăților sale teraputice deosebite. Cei mai mari producători de lavandă sunt Franța, Bulgaria, Croația și Rusia.
Se crede că denumirea de lavandă iși are originea în latinescul “lavare” care înseamnă “a spăla” deoarece romanii o foloseau adesea ca adaos în apa de baie.
Este una din cele mai vechi plante medicinale, fiind folosită de oameni încă din antichitate. Fenicienii și egiptenii au fost primii care au obținut uleiul plantei pe care-l foloseau în procesul de mumificare, iar arabii sunt primii care au cultivat-o pentru efectul ei expectorant și antiseptic.
Din Arabia, lavanda este preluată de greci și de romani care au extins utilizarea ei pentru a trata și preveni o gamă largă de afecțiuni.
Ajunsă în Spania, Franța, Italia și Anglia, ea este folosită pentru afecțiuni stomacale și ale sistemului nervos și ca apă cosmetică pentru îngrijirea tenului. Planta zdrobită era utilizată ca odorizant și dezinfectant, iar cea uscată, în lupta cu moliile și cu scorpionii.
Discorides, în celebra sa lucrare “De materia medica”, recomanda lavanda pentru dureri toracice, dureri de cap, pentru indigestie și dureri în gât, dacă era luată intern, și pentru răni, arsuri și îngrijirea pielii, dacă era utilizată extern.
Mult mai târziu, în sec. al XIX-lea, doctorii foloseau uleiul esențial de lavandă pentru a trata durerile de cap, pentru pierderile de memorie și leșinuri și pentru infertilitate la femei.
Pe lângă lunga istorie terapeutică, lavanda este și o plantă înconjurată de legende. Spre exemplu, în unele zone se spune că a fost adusă din Rai de Adam și Eva pentru florile sale frumoase, iar în altele ca mirosul său extraordinar a apărut după ce Fecioara Maria a pus la uscat pe tufișul de lavandă hăinuțele micului Isus. Înainte de această întâmplare fusese doar o buruiană fără miros.
Lavanda a fost folosită ca “iarba vrăjtoarelor”, foarte mult timp fiindu-i atribuită capacitatea de a proteja de ochii răi, de spiritele rele și de fantome. În textele esoterice din Evul Mediu, se spunea că lavanda este sub influența lui Jupiter, în timp ce adepții religiei Wicca o plasează sub influența lui Mercur, a lui Saturn și a semnului fecioarei.
În ritualurile moderne, lavanda este asociată cu fertilitatea, dragostea, sănătatea și viața lungă, cu fericirea, castitatea, clarviziunea, longevitatea, vindecarea și echilibrul.
Lavanda curăță energiile mediului și neutralizează frecvențele dizarmonice, motiv pentru care este adesea folosită în ritualurile pentru purificare.
Linia de cosmetice Amelie conține gelul de dus RELAX pe bază de Lavandă.
Sursa articol: Infuzia de sanatate
